Românul şi cureaua strânsă

Fără a exagera, românul face eforturi, şi nu puţine, întru strângerea curelei, mai dându-i o gaură-două, peste cele din fabricaţie. Încet, încet nu-i mai trebuie aparate care să-l conducă spre o anume siluetă. Are putinţa să constate că se poate ajunge la această cale naturală, nicidecum printr-un regim alimentar impus sau prin exerciţii fizice obligatorii.
Oricum, regimul natural este mult mai puţin costisitor, drept pentru care, dacă vrea, nu are decât mulţumi din inimă partidelor, ca să zicem aşa. Apoi, înşişi medicii recomandă stăruitor regimul vegetarian, flora spontană a patriei înlesnindu-i accesul, başca îndemnurile televizate care avertizează asupra consumului periculos de zahăr, sare sau grăsimi. În caz contrar, aţi văzut de ce popor obed avem parte deja. Cum să aspiri la performanţe la Olimpiade cu aşa ceva?
Strânsul curelei vine ca o consecinţă a axării pe strictul necesar, dar asigurător de verdeţuri bogate în vitamine şi, concomitent, de economii băneşti însemnate în bugetul familiei şi al statului, conducând, aproape pe nesimţite, la creşterea stării de sănătate a românilor.
Sigur, strânsul curelei poate fi realizat şi cu premeditare, semn al capacităţii reale de gândire, o virtute nu de ici de acolo, ci una care ne onorează. În acest sens, românului îi este mai mare dragul să admire o femeiuşcă tânără şerpuind pe pietonalele localităţilor, cu toate găurile din asfalturile lor, aceasta, femeiuşca, ferită de riscul de a cădea şi a se accidenta, probând sprinteneală, agilitate în graţioasele ei mişcări, spre admiraţia cuvenită din partea cunoscătorilor bărbaţi. Ce, doar ciuta poate fi un etalon în materie!
Strânsul curelei se dovedeşte extrem de benefic, aducând sănătate şi chef de viaţă, dorinţă de a ieşi în public, în lumea mare şi admiratoare, cu posibilităţi de a participa la concursuri şi cuceri râvnite trofee, România adunând în întreceri pentru miss, în lung şi-n lat. Este una din frumoasele noastre realităţi postdecembriste, încununare a atâtor speranţe şi lupte. Să ne trăiască!
Pentru cei mai temerari dintre români, dar aflaţi în neputinţa de a mai găuri cureaua, nemaidispunând de locuri vacante, se recomandă utilizarea curelei odraslei minore sau, ca în familie, folosirea ei alternativă, abia în acest caz văzându-se ce siluetă poate fi atinsă! Şi din acest punct de vedere se nasc economii!
Chestiunea strânsului curelei, să recunoaştem, nu este valabilă pentru toţi, nemizând pe dispariţia greutăţii supraponderale la întreaga naţiune română. Dar, cine poate, merită încercarea! (Ionel Bejenaru)